Bunicul meu, Ioan Morar, din satul Apateu, judeţul Arad, a fost unul din cei doi tineri ai locului care au participat, în 1918, la Marea Adunare de la Alba Iulia. A fost unul dintre miile de ţărani simpli, care au dorit Marea Unire. Familia mamei mele a fost o familie de ţărani aproape înstăriţi din Şeitin, judeţul Arad, un sat românesc cu peste 850 de ani de atestare documentară. Informaţiile preliminare le-am dat tocmai pentru a nu mi se pune la îndoială legitimitatea de român. Da, încă se mai discută în aceşti termeni, dintr-o pornire de patriotism prăfuit.

Constat, pe la colţuri, dar şi pe nişte alei centrale de discuţie, că ar fi ceva fără precedent dacă în fruntea Senatului României ar ajunge un ungur. Cum să fie al doilea om în statul nostru un reprezentant UDMR? (nu discut despre înlăturarea lui Geoană, nu este subiectul acestui articol modul cum şi de ce se face, las asta în seama unor comentatori mai subtili şi mai pricepuţi).

Ţărişoara noastră a ajuns atât de rău, încât să fie Marko Bela (sau oricare alt fruntaş ungur) preşedintele Senatului? Şi noi, patrioţii, stăm cu mâinile în sân?! - aşa sună lamentaţiile. Şi, apoi, continuă scenariile alarmiste, sigur că UDMR ar vrea să ne ia Ardealul şi să-l alipească Ungariei. Trădare! Jos ungurii! Jos UDMR! Români, să protestăm!

Acest tip de discuţii au nişte fire care, căutate bine, duc spre zonele de idei şi loialităţi penelisto-pesediste. Care ar scoate la înaintare sperietoarea Balaurului UDMR ca să-l salveze pe bravul nostru patriot Mircea Geoană. Care, deşi nu a mai fost bun de preşedinte al PSD, e bun de al doilea om în stat. De fapt, am spus că nu mă amestec în acest subiect, aşa că trec la cestiunea principală.

Cum să mai crezi în sperietoarea asta naţionalistă acum când România e membră UE şi NATO, calitate în care îi sunt garantate frontierele şi politic, şi militar? Mai pun românii bază pe astfel de raţionamente? Suntem atât de închişi la minte încât să mai credem că prezenţa lui Marko Bela, să zicem, în fruntea Senatului ar fi un pericol pentru sărmana noastră ţărişoară? Uniunea Europeană are un mare avantaj în raport cu naţionalismele: este o construcţie politică, o ţară mare, dacă acceptaţi termenul, o ţară de ţări în care nu există majoritate etnică. Da, Europa cea Unită e alcătuită din minorităţi. E majoritatea minorităţilor. De ce să ne fie frică de minorităţi? Cum să justificăm o astfel de sperietoare?

Nu pot să cred că într-o ţară în care s-a defilat pînă la refuz cu proiectul Johannis se poate pune la stâlpul infamiei un posibil, ipotetic “proiect Marko Bela”. Cum e posibil? Da, pe Vadim îl văd în stare să găsească diferenţe fundamentale, şi pe Funar, desigur. Dar oameni civilizaţi, normali la cap, chiar umblaţi prin lume chiar nu înţeleg cum pot ajunge la astfel de idiosincrazii.

Pentru a-i aţâţa pe “românii verzi” pot să le aduc aminte că Revoluţia a pornit în jurul unui pastor ungur.

Mi se pot da exemple de politicieni unguri corupţi. Unde-i noutatea? Sunt corupţi pentru că sunt unguri sau pentru că fac politică în România? Până şi proiectului Johannis i s-au găsit nişte pete, probabil provenite din contactul cu clasa politică românească, din integrarea armonioasă. Şi, atunci, unde e problema? De ce unul e “proiect”, iar celălalt e “scenariu de trădare”? Chiar ar trebui să răspundem la aceste întrebări.

PS : Ca să nu apară “dezvăluiri” ulterioare: Marko Bela mi-a tradus, înainte de ‘89, nişte poezii în ungureşte