Prea săraci pentru banii Europei
- Scris de Bogdan Vasilescu
- 20 Sep 2010, 23:22
- Economie
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Accesul societăţilor clujene la fondurile europene a devenit tot mai dificil în condiţiile în care acestea nu mai au bani să investească, iar creditele bancare sunt încă prea scumpe.
Multe dintre societăţile clujene care au undă verde la finanţarea europeană renunţă la implementarea proiectelor din cauza dificultăţilor financiare. Banii proprii s-au terminat, iar băncile au devenit restrictive la acordarea unor noi împrumuturi, deci cofinanţarea devine aproape imposibilă.
Toate proiectele finanţate din fonduri structurale presupun un anumit grad de cofinanţare şi rambursarea ulterioară a cheltuielilor. În general, societăţile obţineau cofinanţarea prin credit bancar, iar investiţiile erau realizate pe baza disponibilităţilor financiare. De la instalarea crizei accesul la credite a devenit dificil, iar resursele pentru investiţii s-au redus. “Rezultatele pe care le-am colectat de la companiile de consultanţă şi sesizările primite direct de la firme arată că nu există suficiente instrumente care să susţină proiectele europene. În urmă cu un an sau doi, situaţia financiară a firmelor era alta, atunci existau resurse. Acum nu au acces la credite, există o mulţime de cheltuieli neeligibile, spre exemplu taxa pe valoarea adăugată (TVA). Totodată, există întârzieri foarte mari la rambursarea banilor, iar acest lucru nu se întâmplă din cauza beneficiarilor”, spune Florin Jianu, preşedintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România.
“Cofinanţarea este o problemă majoră în proiectele din fonduri structurale. Chiar dacă banca îţi dă credit pentru 50.000 de euro, costul acestui împrumut şi garanţiile cerute sunt foarte mari. Aproape poţi spune că, dacă îţi permiţi acest credit, nu mai ai nevoie de bani europeni. Băncile nu au un program pentru fonduri europene. Pentru proiectul nostru am folosit surse proprii. Ne-am împrumutat la cunoştinţe”, susţine Ioan Cipcigan, beneficiarul unui proiect european de 60.000 de euro. “Nu toate firmele îşi permit cofinanţarea, iar problema provine din faptul că nu au acces la credite. Ele ajung să semneze contractul de finanţare, dar se trezesc apoi că nu îl pot implementa fiindcă banca nu le dă bani”, subliniază Laszlo Kupa, director de vânzări în cadrul companiei de consultanţă Goodwill Consulting.
Potrivit datelor Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, prin Programul Operaţional Regional (POR) în 2008 au fost propuse spre finanţare la Cluj 81 de proiecte, în domeniul major “Sprijin pentru dezvoltarea microîntreprinderilor”. 70 au fost contractate, iar 11 beneficiarii au renunţat înainte de semnarea contractelor din cauza lipsei de bani. “Am vrut să depun un proiect pe POR, dar am înţeles că îmi trebuia o participare de 30%. Nu am avut de unde. În plus, am avut datorii pe firmă, aşa că nu primeam nici un ban de la bancă. Mi-am luat gândul de la fondurile europene”, spune Paul, un întreprinzător clujean.
“Există dificultăţi în cazul proiectelor care presupun investiţii mai mari, legate de dezvoltarea regională. Pentru proiectele finanţate din Fondul Social European sumele sunt mai mici, iar dificultăţile foarte mari, mai ales că partea de cofinanţare este de numai 2% pentru firmele fără profit, respectiv 9% la cele care înregistrează profit”, declară Silviu Ispas, director al Secretariatului Tehnic Permanent Nord-Vest. Recuperarea TVA este un alt obstacol în calea banilor europeni. Consultanţii spun că TVA se recuperează în minimum un an. Deşi rambursarea cheltuielilor din proiect ar trebui să se realizeze în cel mult 45 de zile, aceasta durează mai mult de două luni. “Circuitul de rambursare şi birocraţia sunt cele mai mari probleme. Autoritatea de Management (AM) cere documentaţii stufoase, dovezi pentru investiţiile făcute, în loc să vină într-un audit şi să vadă ce investiţii s-au făcut”, remarcă Ispas.
Beneficiarii proiectelor europene primesc la semnarea contractului un avans (circa 30%) din provizioanele autorităţii contractante sau ale autorităţii de management (AM). Fondurile acesteia vin de la ministere şi de la Uniunea Europeană (UE). Ulterior, banii ajung pe baza rambursării: beneficiarul îi primeşte în limita cheltuielilor eligibile, iar AM, în limita acordului semnat cu UE.
Toate proiectele finanţate din fonduri structurale presupun un anumit grad de cofinanţare şi rambursarea ulterioară a cheltuielilor. În general, societăţile obţineau cofinanţarea prin credit bancar, iar investiţiile erau realizate pe baza disponibilităţilor financiare. De la instalarea crizei accesul la credite a devenit dificil, iar resursele pentru investiţii s-au redus. “Rezultatele pe care le-am colectat de la companiile de consultanţă şi sesizările primite direct de la firme arată că nu există suficiente instrumente care să susţină proiectele europene. În urmă cu un an sau doi, situaţia financiară a firmelor era alta, atunci existau resurse. Acum nu au acces la credite, există o mulţime de cheltuieli neeligibile, spre exemplu taxa pe valoarea adăugată (TVA). Totodată, există întârzieri foarte mari la rambursarea banilor, iar acest lucru nu se întâmplă din cauza beneficiarilor”, spune Florin Jianu, preşedintele Patronatului Tinerilor Întreprinzători din România.
“Cofinanţarea este o problemă majoră în proiectele din fonduri structurale. Chiar dacă banca îţi dă credit pentru 50.000 de euro, costul acestui împrumut şi garanţiile cerute sunt foarte mari. Aproape poţi spune că, dacă îţi permiţi acest credit, nu mai ai nevoie de bani europeni. Băncile nu au un program pentru fonduri europene. Pentru proiectul nostru am folosit surse proprii. Ne-am împrumutat la cunoştinţe”, susţine Ioan Cipcigan, beneficiarul unui proiect european de 60.000 de euro. “Nu toate firmele îşi permit cofinanţarea, iar problema provine din faptul că nu au acces la credite. Ele ajung să semneze contractul de finanţare, dar se trezesc apoi că nu îl pot implementa fiindcă banca nu le dă bani”, subliniază Laszlo Kupa, director de vânzări în cadrul companiei de consultanţă Goodwill Consulting.
Potrivit datelor Agenţiei de Dezvoltare Regională Nord-Vest, prin Programul Operaţional Regional (POR) în 2008 au fost propuse spre finanţare la Cluj 81 de proiecte, în domeniul major “Sprijin pentru dezvoltarea microîntreprinderilor”. 70 au fost contractate, iar 11 beneficiarii au renunţat înainte de semnarea contractelor din cauza lipsei de bani. “Am vrut să depun un proiect pe POR, dar am înţeles că îmi trebuia o participare de 30%. Nu am avut de unde. În plus, am avut datorii pe firmă, aşa că nu primeam nici un ban de la bancă. Mi-am luat gândul de la fondurile europene”, spune Paul, un întreprinzător clujean.
“Există dificultăţi în cazul proiectelor care presupun investiţii mai mari, legate de dezvoltarea regională. Pentru proiectele finanţate din Fondul Social European sumele sunt mai mici, iar dificultăţile foarte mari, mai ales că partea de cofinanţare este de numai 2% pentru firmele fără profit, respectiv 9% la cele care înregistrează profit”, declară Silviu Ispas, director al Secretariatului Tehnic Permanent Nord-Vest. Recuperarea TVA este un alt obstacol în calea banilor europeni. Consultanţii spun că TVA se recuperează în minimum un an. Deşi rambursarea cheltuielilor din proiect ar trebui să se realizeze în cel mult 45 de zile, aceasta durează mai mult de două luni. “Circuitul de rambursare şi birocraţia sunt cele mai mari probleme. Autoritatea de Management (AM) cere documentaţii stufoase, dovezi pentru investiţiile făcute, în loc să vină într-un audit şi să vadă ce investiţii s-au făcut”, remarcă Ispas.
Beneficiarii proiectelor europene primesc la semnarea contractului un avans (circa 30%) din provizioanele autorităţii contractante sau ale autorităţii de management (AM). Fondurile acesteia vin de la ministere şi de la Uniunea Europeană (UE). Ulterior, banii ajung pe baza rambursării: beneficiarul îi primeşte în limita cheltuielilor eligibile, iar AM, în limita acordului semnat cu UE.
DISTRIBUIE
Comenteaza
