Editorial
Adevăr în multiculturalism
Publicitate -----------------------------------------------------------
Asta cu toate “insanităţile” produse periodic, pe de o parte de un grup de frustraţi fără “operă”, (sau, mă rog, cu cărţi “subtilizate” din autori străini), dar bon-viveuri declaraţi şi cu mari ambiţii de a ocupa funcţii de conducere, iar pe de alta de grupul de “insurgenţi” maghiari a cărui singură, bravă idee academică a fost cea a lipirii pe pereţii Universităţii de plăcuţe bilingve, probabil pentru risipirea dubiilor studenţilor maghiari şi români în folosirea corectă a toaletelor.
în acest moment, după
un mandat excepţional al istoricului Bocşan, Universitatea se întoarce, pentru
un alt mandat, sub conducerea filosofului Andrei Marga. După un traseu academic
şi cultural fabulos, care a cuprins distincţii şi posturi pe care nici un alt
intelectual al României nu a reuşit să le “bifeze” (şi pe care nu le mai numesc
aici fiind deja cunoscute), destinele acestei prestigioase instituţii se
întorc, cum spuneam, în mâinile celui care, împreună cu echipa sa, a făcut
practic posibil ca UBB să fie un centru de excelenţă al multiculturalismului
universitar, recunoscut în toată Europa.
Chiar faptul că 80%
din membrii Parlamentului Europei au refuzat să intre în jocul murdar al UDMR
(care cerea, în baza unor argumente nesimţit de false, scindarea UBB) şi să
semneze declaraţia depusă de fostul europarlamentar Konya-Hamar Sandor alături
de Szabo Karoly şi Kelemen Attila, prin care se solicita Parlamentului European
nici mai mult, nici mai puţin decât emiterea unei recomandări de reînfiinţare a
universităţii de stat “Bolyai”, cu predare în limba maghiară.
Nu ştiu cât anume din
nesimţire a fost în stare răspunsul parlamentarilor europeni să reteze din
imensul prisos în acest “ingredient” pe care o parte destul de activă a politicienilor
maghiari îl are, dar poate că un dram de înţelepciune au putut, totuşi, să
“prindă”: faptul că ceea ce a reuşit de-a lungul anilor echipa d-lui Marga în
construcţia multiculturală a universităţii clujene şi performanţele ei sunt
fapte recunoscute în toată Europa universitară şi nu numai.
Iar delaţiunile, nu
de puţine ori răutăcios-obraznice, care aparţin, dacă nu radicalilor maghiari,
atunci cu siguranţă unor profesori frustraţi de lipsa unor performanţe cât de
cât notabile, doritori de a instaura în prestigioasa instituţie o conducere
neperformantă, la umbra căreia să poată “căpuşa” într-o “cumetrie” continuă o
viaţă universitară care impune prin însăşi definiţia ei competiţia şi înalta
performanţă, nu sunt, la proba adevărului, decât simple mizerii, mult sub
nivelul acceptat într-o universitate.
Poate că d-l rector va fi, pe viitor mai atent
la oamenii în care are încredere şi care la “adăpostul” atitudinii lor oficial
- servile nu fac altceva decât să cultive, uneori cu ajutorul “dezinteresat” al
câte unei ziariste, sau al soţului soţiei acesteia (sic!), suspiciuni şi
neîncredere, fără argumente demne de luat în seamă. Dar, nimic nou sub soare.
îi înţeleg şi pe unii, şi pe alţii.
Dacă maghiarii, cu bună ştiinţă, riscă prin
dezinformarea continuă pe care o practică, dezorientarea studenţimii propriei
etnii, fără să le pese, contestatarii români din UBB ai d-lui Marga riscă, pe
plan personal, totul. Faptul că nu sunt în stare de performanţa pe care o cere
(degeaba!) actualul rector îi va aduce în situaţia în care studenţii vor
înţelege că e mai important ca profesorii lor să poată constitui pentru ei
adevărate modele, intelectuale şi de viaţă, şi nu doar camarazi mai în vârstă
care se droghează, se duc la femei şi se îmbată cu plăcere.
Ziua de Cluj