Editorial
Ameninţări portocalii
Publicitate -----------------------------------------------------------
Imediat ce liderul partidului a plecat cu treburi pe la capitală, pentru a primi laurii colegilor şi pentru analiza alegerilor, colegi mai mărunţei, rămaşi acasă în fieful portocaliu, au început să-şi împartă funcţii şi poziţii de şefi şi şefuleţi.
Au început să scaneze şi să taie, deocamdată cu marker-e portocalii, pe
cei aflaţi momentan în funcţie la te miri ce direcţii şi servicii aflate sub
oblăduirea Consiliului Judeţean condus acum de către Alin Tişe. Au început să
ameninţe şi să considere că totul le aparţine şi, în consecinţă, li se şi
cuvine. Cel puţin în acest moment, sunt tentat să-i dau crezare atât lui Tişe,
cât şi altor lideri importanţi ai PD-L Cluj că cel puţin ei nu ştiu nimic de
aceste fapte ale colegilor de partid.
Cu siguranţă, lipsa din oraş a liderului absolut, Emil Boc, îi face pe
unii aflaţi încă sub euphoria unei victorii zdrobitoare să-şi închipuie că
oraşul şi judeţul vor putea fi tratate ca nişte moşii portocalii. Probabil,
aceştia chiar îşi închipuie că viaţa a început pentru Cluj cu ei şi se va
termina tot cu ei. Fals.
Au crezut şi alţii acelaşi lucru şi acum sunt sub prag. Cel electoral,
bineînţeles. Practic, pericolul pentru Cluj nu îl reprezintă faptul că în anumite
poziţii-cheie vor veni alţi oameni. Pentru unii, era şi timpul să plece de
acolo, mai ales că provin din vremuri imemoriale. Marea problemă o constituie
însă neşansa ca la aceste poziţii să aspire nişte giugumei care nu au decât o
singură calitate.
Aceea de a se fi aflat în poza de
grup din curtea interioară a Alianţei DA în 20 iunie 2004 şi apoi în cea din
poza de grup a PD-L în seara Zilei copilului a anului 2008. Faptul că s-au
aflat prin spatele sau alături de Emil Boc în aceste fotograme nu cred că le
permite acestor indivizi să-şi închipuie că cetăţenii oraşului şi judeţului
le-au dat lor votul duminică. Votul l-a primit Boc exclusiv cu ajutorul celor care, aflaţi lângă el, au
ştiut să-i facă cunoscute realizările şi mesajul.
Strategii şi conducătorii săi de campanie. Restul au fost cantitate
neglijabilă în jurul său, dar pentru că trebuiau să poarte un nume li s-a spus
echipa câştigătoare. Departe de mine să-i desconsider pe aceşti oameni care
s-au aflat la locul, momentul şi partidul potrivit, dar trebuie să-şi analizeze
propriile lor realizări în viaţa personală şi de partid pentru a vedea dacă pot
cere mai mult.
Am repetat alături de colegii mei de la ZIUA de CLUJ de nenumărate ori
că există personaje în acest oraş şi judeţ care ar fi trebuit retrase în linia
a doua încă de acum 4 ani. Am reproşat de multe ori că reformarea şi
dezvoltarea pot fi încetinite sau blocate de către anumite elemente prea
conservatoare păstrate în funcţii-cheie. Dar, cu toate acestea, am anunţat şi
atunci că nu se poate face nici schimbare de dragul schimbării şi nici nu se
poate face epurare cu substrat politic.
Cel puţin, nu ar trebui să se întâmple asta. Până la urmă, nu prea
contează dacă noi suntem sau nu de acord. Suntem, totuşi, doar un simplu ziar.
Cu siguranţă, aşa cum sunt oameni în Consiliul Judeţean, dar şi în Primărie sau
deconcentrate, care poate nu sunt cei mai buni să ocupe acele poziţii şi ar
trebui poate retraşi în plan secund, există mulţi, mulţi alţii care sunt
profesionişti veritabili şi nu ar trebui pierduţi din structurile anumitor
servicii şi direcţii publice.
Orice s-ar întâmpla în viitorul imediat, un lucru este cert
-ameninţările şi răfuielile personale nu au ce căuta în această zonă legată
direct de politic. Epurările politice ar fi trebuit să fie un subiect demult
uitat în cazul în care ne socotim evoluaţi ca şi virtuală capitală a
Ardealului, altfel vom dovedi ca oraş şi judeţ că nu suntem cu nimic mai buni
decât cei din Călăraşi, Ialomiţa, Buzău sau Bacăul fraţilor Sechelariu, al lui
Iacubov sau Hrebenciuc.
La modul cum arată sfera puterii
locale din punct de vedere al amplitudinii politice, Clujul aduce a Bacăul
anilor 2000-2004. Să sperăm însă că diferenţa de culoare îşi va spune cuvântul
şi în abordarea actului de putere, iar această similitudine va rămâne doar la
nivel de teamă că unii ar încerca să
exercite actul de putere într-un mod cu totul discreţionar.
Ziua de Cluj