Trei săptămâni şi trei zile în Turcia. Cu autostopul

Pentru a cunoaşte Turcia reală, ţara din spatele pliantelor turistice sau a prejudecăţilor, un doctorand clujean s-a avântat într-o călătorie neobişnuită, cu bani puţini şi multă sete de noutate.

Aventura lui Dorin Ţifrea, demnă de romanele lui Jules Verne, a însemnat 5.200 de km parcurşi cu 26 de maşini, raiuri şi zone de o sărăcie extremă, situaţii-limită şi zeci de prieteni noi.

Totul a început la finalul unui an şcolar epuizant, când oboseala, surmenajul şi rutina devin senzaţii care te îndeamnă irezistibil spre evadare. “Aveam nevoie să fac ceva extrem. M-am gândit că, dacă fac autostopul, nu voi avea timp să mă gândesc la problemele de acasă”, mărturiseşte Dorin. Tânărul este din Bistriţa, a absolvit Robotica la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN), al cărei doctorand este acum, în Inginerie şi management. Invitaţia lui Ozan, un prieten din Ankara, de a veni în Turcia a picat la fix. “I-am anunţat că vin cu autostopul şi mi-a răspuns că mă va aştepta la aeroport, nu m-a luat în serios”, îşi aminteşte clujeanul.

În 28 iulie, Dorin Ţifrea şi-a luat bagajul şi s-a postat pe Calea Turzii cu o hârtie pe care a scris “Istanbul”. A stârnit râsete, claxoane şi ironii. Primii şoferi care au intrat în galeria de fotografii alb-negru pe care a postat-o, la final, pe internet au fost Flaviu şi Paul, doi puştani care mergeau la Sibiu şi cu care a împărţit un pachet de ţigări. Până la Dealu Negru (între Râmnicu Vâlcea şi Piteşti) a călătorit cu un tirist pe nume Lucică, vechi în branşă de 35 de ani, care nu îşi mai luase salariul din decembrie. A urmat un alt tir, condus de Alexandru, proaspăt lansat în afaceri. Până la Giurgiu, Dorin a călătorit cu Vasile din Chişinău, cu maşină de Letonia, şofer veşnic bine dispus, care conducea desculţ şi care l-a invitat pe clujean la un ocol prin Grecia. Dorin însă avea drumul lui.

De la Ruse până la Svilengrad, tânărul a călătorit alături de Cristi şi Rodica, un cuplu care se îndrepta spre o viaţă mai bună în Cipru. Mahmut, următorul şofer din călătorie, s-a dovedit un partener de discuţii inepuizabil. Odată ajuns la Istanbul, el şi-a amintit că fusese avertizat să nu facă autostopul până la Ankara, pentru a-i evita pe fanaticii islamismului pe care nu se ştie niciodată ce îi poate stârni. În plus, pe acel drum tocmai fusese violată şi ucisă o turistă din Italia. Drept urmare, tânărul a luat un autocar. Ozan, prietenul care îl aştepta la Ankara, a fost şocat de aventura lui Dorin şi a povestit-o prietenilor ca pe o minune. După care a pornit, alături de el, în următorul episod al aventurii.

Cu rucsacii în spinare şi cu ochii mari la peisajele de rai pe care le străbăteau, cei doi au ajuns, apoi, la Nevsehir, în inima regiunii Cappadocia. Au stat o noapte în aşezarea cu case săpate în stâncă, au vizitat un oraş subteran situat la opt nivele sub pămnt şi au învăţat olărit de la un meşter pe nume Ali. Dorin şi Ozan au luat apoi drumul Izmirului, printr-o regiune săracă şi primitivă. A urmat Aksaray, cel mai înspăimântător loc prin care au fost, unde oamenii hăituiţi de sărăcie îi priveau pe turişti cu ochii înflăcăraţi de fanatismul religios ce era singurul lor avut şi scop în viaţă. Ismail, tiristul care i-a dus mai departe, nu frecventa moscheea şi le-a vorbit băieţilor despre prostituatele din Irak şi Iran: fete “ieftine, frumoase şi cooperante”. Au ajuns în Konya, o zonă înţesată cu neoane albastre, atât de ciudată, că a ajuns şi în bancuri, “un fel de Caracal al Turciei”. De acolo au mers pe jos câţiva kilometri, noaptea, până la o benzinărie, unde au aflat cu stupoare că locul era înţesat de şerpi. “Noi nu am văzut nici unul. Poate şi pentru că nu ne-am uitat după ei”, spune tânărul.

De aici, iadul arid şi sărac s-a preschimbat în paradis. Au petrecut zile şi nopţi fermecătoare în aşezări cochete în care muntele cobora lin în mări de cristal, s-au bălăcit pe întrecute, au mâncat delicatese tradiţionale şi au cântat la chitară nopţi întregi, alături de călători din toată lumea cu care au stat la taclale şi au întors rosturile vieţii pe toate feţele. După Izmir au luat-o spre sud şi au colindat staţiunile din pliante. Au mai voiajat cu maşina unui optician care livra ochelari în sate de la ţărmul mării şi chiar cu o localnică şoferiţă. Dorin a văzut multe fete frumoase prin Turcia şi s-a mirat cât de emancipate sunt unele zone ale ţării. A fost întrebat dacă este ţigan, când venea vorba de România, însă a auzit şi multe laude la adresa lui Hagi. Ultima destinaţie a fost Istanbul, cetatea nebună a comerţului şi a diversităţii, după care Dorin Ţifra s-a întors acasă cu trenul. A cheltuit 350 de euro cu totul. Nici un şofer nu a acceptat bani, ba chiar au insistat să îi dea clujeanului mâncare, ceaiuri şi, de câteva ori, cazare, ceea ce i-a schimbat percepţia despre ospitalitate. S-a ales cu sute de fotografii, cu mulţi prieteni noi şi, una peste alta, spune că este un alt om acum, mult mai optimist, mai încrezător în sine şi mai dornic de aventură.